Pentru că trăim în ţara paradoxurilor, faptul că „Salonul Nautic Internaţional” s-a desfăşurat şi anul acesta, ca şi în anii trecuţi, într-un hangar al „Romaero Băneasa”, străjuit de câteva epave zburătoare, nu a surprins pe nimeni.
Cinci zile, românii şi invitaţii lor din străinătate, în nările cărora mai stăruie mirosul verilor trecute, iar în stomac tremurul spasmodic al dependentului de adrenalină, au venit să mângâie „crupele” alb-negre ale bărcilor, să se înfioare de atingerea metalului rece, să simtă fermitatea punţii, apoi mirosul de lemn dat cu ulei de mâna grea a marangozilor. Să-şi închipuie, poate, ascunşi printre vele, că, în sfârşit, viaţa le suflă vânt în pupa.
Povestea organizatorului
„Încă vine lume... Din păcate, mai puţină ca în anii trecuţi. Suntem la a cincea ediţie, pasionaţii ne cunosc deja şi vin cu drag. Sincer, ne-am aşteptat la o afluenţă mai mare faţă de anul trecut, când ne-au vizitat aproape 6.000 de oameni. Anul ăsta, sunt sub 5.000 de vizitatori”, îmi spune Ionuţ Tudose, General Manager, Yachting Pleasure, organizatorul evenimentului.
„Lumea a devenit mai atentă la ce face cu banii. Prin 2010, 2011, veneau, vedeau, cumpărau şi plecau. Asimilau ideea de ambarcaţiune cu cea de maşină. Aveau ceva „vechi”, de doi-trei ani, şi voiau ceva nou, de ultimă oră. Ei, acum e altfel. Vin, se uită, întreabă. Fac diferenţa între o ambarcaţiune nou, una second, eventual o închriere”, îmi povesteşte iar tânărul manager, plimbându-ne, împreună, printre oameni şi bărci.
Foto: Marian Sultănoiu
Exponatele sunt spectaculoase, elegante şi extrem de diverse: de la velierele suple, ţâşnind bidimensional, pe lungimea chilei şi pe înălţimea catargului, la iahturile stabile, cu propulsie mecanică, construite din fibră de carbon, inox, plexic şi esenţe scumpe de lemn; de la lotcile strunjit, de astă dată în fibră de
