Fost profesor în medicină, acum la pensie, Adrien Gérard Saimot este nepotul lui Matatias Carp, fiul Teodorei (Coca) Carp. Rolul său în publicarea versiunii franceze a Cărţii negre a fost extrem de important. L-am rugat să răspundă, pentru cititorii Observatorului cultural, la cîteva întrebări legate de această pasionantă aventură culturală.

Stimate domnule profesor, de ce a fost atît de important pentru dumneavoastră, din ziua în care aţi ieșit la pensie, să vă consacraţi editării Cărţii negre, scrise de unchiul dumneavoastră ?

Nu am făcut asta numai fiindcă am ieșit la pensie (la pagina 667 a ediţiei franceze explic acest lucru), ci și din motive legate de istoria familiei Carp: mă refer aici la Horia Carp, străbunicul meu, om politic, scriitor și jurnalist cunoscut înainte de război (arestarea lui împreună cu Matatias de către legionari, precum și ameninţările pe care le-au primit figurează în carte). Liliana Ophir și fratele ei mai mic, copiii adoptaţi de Matatias și de soţia lui, fuseseră deportaţi în Transnistria, unde părinţii lor au murit la Peciora. Liliana a fost de acord să facem această traducere și editare, dîndune autorizaţia necesară. Ele au putut vedea lumina zilei mai ales datorită întîlnirii cu Alexandra Laignel-Lavastine și cu Isac Chiva. Răsfoisem ediţia originală și, cum nu cunoșteam decît puţin limba română, am fost frapat de fotografii și de istoria în general a acestei perioade în România. Am fost atras și de această întoarcere necesară la opera originală – eu nu l-am cunoscut pe unchiul meu și nici pe tatăl acestuia –, era vorba, deci, de o căutare a originilor mele, a ceea ce însemna pentru mine să fiu evreu fără religie, fără ritual, fără să cunosc cu adevărat limba părinţilor mei. Acest ansamblu de fapte îmi deschidea porţile unei noi aventuri dificile, foarte nouă pentru mine, și a cărei motivaţie venea din faptul că