În judeţ mai sunt doar trei ceasornicari, dar meseria ar putea dispărea pentru că nu mai există cursuri în acest domeniu. În învăţământ nu mai sunt cursuri de specializare pentru ceasornicari, iar la bursele de locuri de muncă nu au mai apărut oferte de ani buni. Până la Revoluţia din decembrie 1989, în Drobeta Turnu-Severin lucrau în jur de 40 de ceasornicari. Acum mai există doar trei astfel de meseriaşi, şi aceia în prag de pensionare.
“Meserie curată şi bănoasă”
Toţi au învăţat tainele meseriei la o şcoală profesională din Arad. Dorin Ilinca în vârstă de 49 de ani şi colegul său Nicolae Scânteie în vârstă de 50 de ani n-au schimbat niciodată locul de muncă şi lucrează chiar şi acum la cooperativa meşteşugărească „Prestarea“.
Prietenul lor Victor Stancovici are 53 de ani şi a lucrat împreună cu ei până în anul 1995, când a hotărât să-şi deschidă o afacere pe cont propriu. Victor Stancovici nu se plânge de comenzi, având zilnic în jur de 15 clienţi. S-a specializat în reparaţia ceasurilor mecanice ruseşti sau elveţiene.
„Am 38 de ani de meserie şi îmi place ce fac. Este bănoasă, curată şi îţi aduce satisfacţii. De la Revoluţie nu am mai fost solicitat să pregătesc ucenici sau elevi în această meserie“, a spus ceasornicarul.
Constantin Petrescu, un pensionar în vârstă de 71 de ani, se numără printre cei mai vechi clienţi al micului atelier condus de Stancovici. „Am adus la reparat un ceas Doxa, îl am de 25 de ani, am dat pe el 2.500 de lei, două salarii. Un astfel de ceas elveţian te ţine peste 70 de ani. Eu vreau să-l repar şi să-l fac cadou la nepoţi“, spune pensionarul.
Cursuri doar cu aprobare specială
Inspectorul şcolar general Doiniţa Chircu recunoaşte că meseria de ceasornicar nu mai este solicitată pe piaţa muncii şi de aceea nu există clase de elevi ceaso
