Trecerea dintr-o greva intr-alta, dupa principiul treptelor intuind in dispozitia la o racheta cosmica, duce gandul pe campiile diversiunilor, in spatele carora se afla totdeauna ceva si cineva. L-am intrebat pe Adriean Videanu, in plin taifas tv la Sinteza zilei, cum isi explica valul miscarilor de protest din ultimul timp.
Un val ivit cu o aparenta de surpriza totala si paralizanta pentru guvernanti, asemenea unui tsunami catastrofal neluat in serios de aparatele avertizoare.
Grevei cadrelor didactice i-a succedat greva de la metrou, muncitorii brasoveni au iesit in strada, functionarii publici s-au asezat in bloc la starturi, minerii vor un miting in Piata Victoriei.
Trecerea dintr-o greva intr-alta, dupa principiul treptelor intuind in dispozitia la o racheta cosmica duce gandul pe campiile diversiunilor in spatele carora se afla totdeauna ceva si cineva.
Stiind naravul unor politicieni ai Puterii din toate timpurile postdecembriste de a arata cu degetul spre Opozitie, am tinut la o nuanta in intrebare:
Cu exceptia explicatiei cliseu ca e mana PSD, dat fiind ca mana PSD de acum e ciunga inca.
Politician serios, mai putin sarit de pe fix decat alti truditori ai Puterii, Adriean Videanu mi-a raspuns ca sindicatele au simtit slabiciunea actualei Puteri.
E o explicatie.
Intr-adevar, nu atat actuala Putere, cat actuala guvernare in faza ultima a unei vieti politice: supravietuirea gratie inertiei.
PSD nu e capabil sa preia Guvernarea. Nici n-o vrea acum, in pragul iernii. PRM n-a atins inca procentele in stare sa-l indreptateasca la pretentii de a carmui tara.
In interiorul Coalitiei nu se vede nici o solutie in stare sa relanseze guvernarea fara examenul alegerilor anticipate.
In consecinta, Guvernul Tariceanu nu cade. Nu cade, pentru ca e de preferat o tara cu o iluzie de Guvern decat una fara
