• Aţi încercat să dedicaţi câte o stagiune unei anumite direcţii ce ţine de text. Bunăoară, prima a fost legată de dramaturgia contemporană, a doua consacrată “textelor clasice în viziune modern?”. Cât de utile sunt astfel de “tematici” în “bucătăria” unui teatru şi cât de bine prind la public?
Am încercat să nu amestecăm lucrurile şi să procedăm ca într-un program de şcoală în care studiezi câte ceva nou în fiecare an. Astfel etapele prin care trece teatrul nostru coincid cu etapele prin care trece publicul său. Creştem şi învăţăm împreună.
"Teatrul îţi dă acea bucurie pe care o aveai atunci când găseai cadoul aşezat la baza bradului în Ajunul Crăciunului. Îţi menţine vie starea de copil" • În alcătuirea repertoriului, ţineţi cont de “Asta vrea publicul” sau de “De asta are nevoie publicul”?
Nu am făcut o ierarhie a spectacolelor, pentru că aproape în fiecare lună noi am avut o premieră. De mai multă vreme, unele se joacă cu sala arhiplină. Una dintre problemele noastre este că nu putem acoperi cererea mare de bilete. De aceea am şi iniţiat programul cu două spectacole în aceeaşi seară, de la 19:00 şi 21:00. Eu aş remarca în mod special, din admiraţie maximă pentru doamna Olga Tudorache, spectacolul “Peşte cu mazăre”. Este greu să le clasific, pentru că şi “În rolul victimei”, şi “Buzunarul cu pâine” au reprezentaţii cu casa închisă constant. Faptul că nu închid stagiunea vine şi din dorinţa publicului. Sunt liste de aşteptări la anumite spectacole, şi atunci oferim publicului şansa de a vedea, în timpul verii, ce nu au apucat să vadă în timpul anului. În concluzie, da, ţinem cont de ceea ce îşi doreşte publicul. Fără el nu existăm.
• “Metropolis” este şi un teatru-găzdă. După ce criterii oferiţi spaţiul de joc altor producţii? Cine îşi poate aduce spectacolul pe scena de la “Metropolis”?
Oricine poate veni c
