Faptul că românii nu au fost prea interesaţi de vot este un lucru deja binecunoscut. Dar zilele trecute am constatat că oamenii de la ţară erau entuziaşti înainte de procesul de votare, deşi Faptul că românii nu au fost prea interesaţi de vot este un lucru deja binecunoscut. Dar zilele trecute am constatat că oamenii de la ţară erau entuziaşti înainte de procesul de votare, deşi nu ştiau ce aleg.

 ”Votăm pentru senatorii ăştia care cred că vor să iasă deputaţi”, a spus Nea Ion de la Gropeni, ferm convins, la cei 83 de ani ai săi, că Senatul şi Camera Deputaţilor reprezintă unul şi acelaşi lucru. Cât despre candidaţi, acelaşi Nea Ion a zis: ”Am pus ştampila pe semnul care mi s-a părut mie mai frumos, că de cunoscut, niciunul nu a fost frate cu tata ca să-l ştiu”.

Soţia sa, cu şapte ani mai tânără, a încercat să-l tempereze, dar în cele din urmă a fost mai vehementă decât el: “E, nu e chiar aşa cum zice moşul meu. Eu am votat pe ăia care au zis că dau mai mult, care au zis că ne dau pensii mai mari, salarii mai mari. Da’ oricum, eu dacă aş putea, i-aş scoate pe toţi de gât din televizorul ăla.

Păi cum, ei cu 100 de milioane şi eu cu două milioane. Ăsta nu e trai dom’le? Schimb butelia de două ori şi s-au terminat banii”.  Cazul cuplului octuagenar nu este unul singular. În toate comunele vizitate în timpul alegerilor, cei care au votat au fost, în general, cei ieşiţi la pensie, care din cele declarate s-au dus să pună ştampila, pentru că “aşa trebuie”, nu pentru că ar fi ştiut pe cine să voteze sau măcar pentru ce să voteze.

Sfântul, mai important ca votul

Bazându-ne pe faptul că, în general, oamenii de la ţară votează de-abia după ce se termină slujba de duminică, ne-am plimbat prin judeţ după ora prânzului. Însă, de la biserică, alegătorii nu s-au oprit “să dea cu ştampila în candidat”, ci au pre