Multi lideri politici romani continua sa creada ca presa este un instrument la dispozitia lor si ca se pot folosi de ea in propriile interese. Observatia a fost facuta de Organizatia "Reporters sans Frontières" in indexul anual referitor la libertatea presei in lume, care claseaza Romania mult sub Ghana, Trinidad Tobago, Uruguay sau Namibia. Presa autohtona pare bolnava, iar independenta ei este pusa la indoiala de rapoartele internationale, trecute de obicei sub tacere de marile televiziuni de stiri. Realismul veninos din peisajul mediatic romanesc este construit, mai ales, pe vitrinele acestor televiziuni, pe care si Raportul Freedom House le asociase marilor moguli. Presa scrisa, in schimb, chiar si cea patronata de aceiasi moguli, este mult mai septica, mai echilibrata, mai grijulie. Spre deosebire de televiziunile de stiri, despre care rapoartele internationale observa ca fac marile jocuri, celelalte medii sunt retinute sau, in orice caz, mult mai precaute.
Unii diplomati acreditati la Bucuresti intreaba in cercuri mai mult sau mai putin restranse daca in Romania se mai pot fura alegerile cu televizorul, ca in mai 1990, cand Ion Iliescu a castigat cu o majoritate excesiva de aproape 80 la suta, apoi i-a evacuat din Piata Universitatii cu minerii pe cei care n-au crezut in victoria sa zdrobitoare. Sau ca in 1992, cand televiziunea publica, monopol in peisajul tinerei si fragilei democratii romanesti, ii facea propaganda tot lui Ion Iliescu. Reteta propagandei mostenita de la Vladimir Ilici Lenin este si acum luata in serios atat de partide, cat si de terminatiile lor televizate. Sloganul lor comun "Basescu e dictator" se combina bine cu cea de-a doua parghie a propagandei: demascarea dusmanului prin dezvaluirea amanuntelor din viata sa si a familiei sale.
Reprezentantii organizatiilor care fac clasamente despre libertatea presei in lu