Evenimentul crucial al Congresului l-a constituit debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea PNL.
Constrânse de viaţă să se ocupe, de regulă, în week-end de aglomeraţia de pe DN 1, televiziunile de ştiri - Realitatea TV şi Antena 3 - s-au aruncat, hămesite, vineri şi sâmbătă, asupra unui eveniment politic: Congresul extraordinar al PNL. Ce s-a întâmplat la această reuniune a forumului suprem al partidului? Suntem într-un an major pentru scena politică din România. În iunie vor avea loc alegerile europarlamentare. În toamnă, vor avea loc alegerile prezidenţiale.
Prin multe dintre notele sale, 2009 e un an major şi pentru România. Criza economică pune în discuţie multe dintre elementele economiei de piaţă, dar, într-un fel, şi unele dintre elementele de esenţă ale democraţiei. Speculând gravitatea în care se află ţara, Traian Băsescu îşi instaurează de la o zi la alta dictatura sa personală. Până şi slugile sale, cum ar fi, de exemplu, Toader Paleologu, sunt obligate să recunoască această dictatură, chiar dacă, din prostie sau din şmecherie o poreclesc, bonapartism. La guvernare se află una dintre cele mai absurde coaliţii din istoria modernă a ţării: un partid de dreapta (PD-L) şi un partid de stânga (PSD) sub conducerea unui Ceauşescu zbanghiu. 2009 e un an major pentru PNL.
Întâia oară în istoria postdecembristă, PNL a fost la guvernare timp de patru ani. Sub conducerea lui Călin Popescu Tăriceanu, partidul a reuşit să supravieţuiască la putere, ba mai mult, să obţină la parlamentarele din 2008 cel mai bun scor din istoria sa de 20 de ani. În aceste condiţii, ne-am fi aşteptat ca forumul suprem al PNL să dezbată bilanţul activităţii PNL din ultimii patru ani şi să adopte strategia pentru 2009. Pornind de la acest bilanţ şi ţinând cont de strategia pentru dublul an electoral, se putea lua