Stiu – si nu ma invat minte – ca temele europene sunt pe ultimul loc ca interes pentru romani. Cu toate acestea, perseverez. Cauza o constituie importanta covarsitoare pentru Romania a deciziilor luate la nivel european.

In acest sens, in cateva din contributiile mele anterioare am cautat sa atrag atentia asupra unor dezvoltari extrem de importante pentru soarta continentului, implicit a noastra. Spuneam, de pilda, ca Europa s-a divizat déjà pe doua paliere – “Euro” si non-”Euro” – si ca integrarea continua silit (am numit-o “integrare negativa”) doar la nivelul tarilor membre ale zonei “Euro”. Acolo au ajuns sa se concentreze deciziile importante luate la nivelul intregii Uniunii. Tocmai de aceea, sustineam ca accederea Romaniei in zona “Euro” reprezinta, de acum, un obiectiv politic obligatoriu, nu numai monetar, fiscal si economic.

Iata ca, fie ca ne-a interesat sau nu, UE a ajuns intr-un moment crucial al existentei sale. Vinerea aceasta, pe 9 decembrie 2011, Uniunea va hotara fie sa modifice Tratatele in sensul propus de Germania si Franta, fie sa nu o faca, lasand lucrurile in suspensie (ceea ce ar fi cea mai proasta optiune, stiut fiind ca si o decizie proasta e mai buna decat nicio decizie …).

Personal, cred ca daca se accepta modificarea Tratatelor, vom avea doua rezultate: pe de o parte, mai multa integrare la nivel fiscal si bugetar intre tarile membre ale zonei “Euro”, cu o intarire generala a disciplinei in aceste domenii pentru toti ceilalti, iar, pe de alta, o consfintire juridica temporara a actualei divizari a Uniunii pe cele doua paliere: “Euro” si non-“Euro” (cu promisiunea ca se va incerca depasirea ei in viitor).

Daca nu se accepta modificarea Tratatelor, mi-e teama ca tarile membre ale zonei “Euro” vor incheia un tratat suplimentar, care sa prevada tot ce au stabilit intre ele in materie fiscala si bugetara, la propunere