Nu vom obosi sa reflectam asupra secolului lagarelor de concentrare si al crimelor genocidare nascute din proiecte ideologice radicale. A fost secolul a ceea ce ganditorul politic german Sigmund Neumann, fortat sa emigreze dupa venirea lui Hitler la putere, definea, intr-o carte aparuta in 1942, drept “era razboiului civil international”. Hannah
Arendt a numit lagarele de concentrare intruchipari ale infernului, iar istoricul Istvan Deak le-a descris drept rusinea absoluta a unui veac al delirului. Un veac in care omenirea s-a confruntat cu incarnarile extreme ale Raului. Doi dictatori si-au urmarit cu maniacala fervoare proiectele de pseudo-purificare a umanitatii prin crime fara precedent.
Originala ca perspectiva si proaspata ca analiza, cartea lui Timothy Snyder, “Bloodlands: Europe Between Hitler and Stalin”, aparuta la Basic Books, va provoca multe discutii. In recenzia sa din “New York Review of Books” (11 noiembrie 2010), Anne Applebaum, editorialista la “Washington Post” si autoarea unei magistrale istorii a Gulagului urmand sa apara in traducere romaneasca la Humanitas, are dreptate sa numeasca volumul lui Snyder “a brave and original history of mass killing in the twentieth century”.
Profesorul de istorie de la Universitatea Yale propune, cum nota recenzia din “The Economist”, o regandire (chiar o revizuire) a cadrelor interpretative a marilor crime in masa comise in zona pe care el o numeste a pamanturilor insangerate, teritoriile situate intre Poznan la vest si Smolensk la est, acel imens teritoriu multietnic in care cele
doua imperii totalitare, un timp aliate (august 1939-iunie 1941) au ajuns sa se ciocneasca pe viata si pe moarte. Neconventional si deschizator de drumuri, demersul din Bloodlands este opusul revizionismului minimalizator ori negationist. Timothy Snyder demoleaza sistematic tezele bagatelizante. Oroare