Platforma liberala a aparut in mod natural. Oriunde competitia politica, libera exprimare si opozitia interna sint suprimate si nu li se creeaza un spatiu de manifestare, mai devreme sau mai tirziu va aparea o rabufnire a fortelor tinute in friu, care intotdeauna se manifesta mai violent (la nivel simbolic) decit s-ar fi manifestat intr-un cadru democratic. Actiunea politica pusa la cale de Stoica si Stolojan isi are radacinile si legitimitatea in modul diletant de a face politica al lui Tariceanu si al gruparii acestuia.
PNL-ul, cel de dupa 1990, a fost mereu un spatiu democratic, incomparabil mai democratic si mai permeabil decit oricare alt partid postdecembrist. PNL-ul de astazi, cel de sub Tariceanu si gruparea lui, este la fel de inchistat precum PSD-ul lui Adrian Nastase din anii 2002-2003. Continuind comparatia, constatam ca „aparatul“ PNL nu este functional la nivelul PSD-ului anilor 2003-2004, si asta pentru ca social-democratii au pus in istoria lor mai presus de democratie si transparenta valori precum autoritatea, disciplina, eficienta. Ceea ce nu a fost si nu este cazul PNL-ului. Gruparea oligarhica incropita de Tariceanu a acaparat tot si foloseste resursele statului pentru a imparti functii si a cumpara putere. Criterii precum competenta sau profesionalismul nu au fost aplicate niciodata de cind sint ei la putere.
Sa ne uitam doar la ministrii PNL-ului, care, cu doua exceptii – la externe si agricultura –, nu inseamna nimic in aceasta guvernare. Greseala majora a liberalilor de tip Tariceanu sau Olteanu a fost rapacitatea. Odata cu preluarea puterii, legitimitatea lor diluata i-a impins spre a-si consolida puterea atit in Alianta, in Coalitie, cit si in propriul partid. Iar in partid strategia lor a vizat exclusiv piinea si cutitul. Crezind ca monopolizeaza tot, au reprimat opozitia interna si au confundat viata de partid c
