Am facut-o din nou: intre 19 ianuarie si 4 februarie (15, daca includ si Berlinul), am alergat dintr-un festival intr-altul, curios sa vad ce mai filmeaza elvetienii (la „Solothurner Filmtage“) si cit de „scurta“ mai e lumea (la Clermont-Ferrand, „Cannes-ul scurtmetrajelor“)... Mai jos, citeva insemnari.
Solothurn 39: Balthus*, Krokus**, Bundeshuus***
* Balthus, (zis si) conte Klossowski de Rolla: pictor, fratele scriitorului Pierre Klossowski; autor de compozitii rafinat-perverse cu substrat loliterotic, un fel de Magritte (sau De Chirico) al alcovului; stabilit la Rossigniere, in Elvetia, si casatorit – ca si Lennon – cu o japoneza, care vegheaza la intretinerea legendei sale.
** Krokus: formatie elvetiana de rock, originara din Solothurn; a fost la un pas sa dea lovitura in SUA, in anii ’80, inainte sa se dezintegreze; liderii sai traiesc acum la Solothurn.
*** Bundeshuus: Parlamentul Elvetiei.
A 39-a editie a „Solothurner Filmtage“-lor. Eu, a saptea oara. Dupa o pauza de 2 ani. Reusesc sa-mi schimb hotelul, revenind la cel cu care ma obisnuisem (Astoria). Orasul, acelasi. Dar au renuntat la steagurile alb-negre-galbene care-l impinzeau. Dintre sponsori, s-au retras bancile.
Ca de obicei, documentarele sint cele mai interesante (inclusiv – cine s-ar fi gindit!? – un film despre turnajul unui film... porno gay: Intimitaeten de Lukas Schmid; alaturi de acesta, Henri Cartier-Bresson de Heinz Butler seamana cu Muzeul figurilor de ceara...). Dar si citeva scurtmetraje: L’Escalier de Frédéric Mermoud, care, de altfel, ia premiul pe 2003 la categoria sa; jubilatorul Meyers de Steven Hayes (un scurt foarte britanic si foarte à la Tati, pe drept nominalizat); Perceptions of War, docu-manifesto-experimental, de Ramon Grendene si Eduard Freudmann; cele semnate Vincent Pluss: Libre échange si The greenhouse infect; dou
