Abuzul facut de actualul Guvern in chestiunea demiterii directorului Agentiei Nationale de Reglementare a Telecomunicatiilor (ANRCTI) este exemplar pentru cum intelegem noi sa ne integram in Uniunea Europeana si care sunt obstacolele reale in calea succesului integrarii. Totodata, el ilustreaza in mod elocvent si sperantele unei maini de oameni, intre care ma numar, care intre 2003 si 2007 au impins cat au putut, uneori cu mari sacrificii, la integrarea Romaniei in 2007, nu pentru ca am fi crezut ca Romania e pregatita – in fond, deziluzia din acest an cu Romania si Bulgaria a fost posibila si pentru ca noi am informat corect ce se intampla –, ci pentru ca nu credeam, in mod realist, ca Romania afara din UE inca un an are mecanisme pentru a-si rezolva problemele. Odata intrata in UE, dimpotriva, aceste mecanisme vor exista. Suntem aproape de activarea unuia, pe o tema mai ilustrativa decat taxa de prima inmatriculare, pe care cititorii stiu ca am atacat-o din ziua intai tot pentru lipsa ei de europenitate – si am avut dreptate.
Dar ce s-a intamplat? Simplu spus, o alta agentie aparuta datorita aderarii la UE, pe langa DNA si ANI, era apolitica ANRCTI, cu sarcini foarte tehnice, dar cu conditii foarte stricte de a fi autonoma si performanta. Ca orice institutie complet noua, agentia era o insula pozitiva in mlastina noastra administrativa. La sondajul SAR-PHARE din 2006 privind transparenta si capacitatea administrativa, aceasta noua institutie s-a clasat prima. Totul la ea, de la situl perfect functional la raportul sau anual de activitate, functiona ca in Europa, nu ca in Romania. Nu am nici o idee cine o conducea, daca acest domn Georgescu demis e liberal pesedist, pedelist sau ce e, nu-l cunosc si nu am evaluat decat ce facea agentia, comentand cu alti experti despre diferenta frapanta de calitate dintre institutiile nou-create, la cererea UE, si c
