* Pina acum n-am scris mai nimic despre Cerbul de Aur. N-am scris, pentru ca am asteptat sa se ispraveasca, sa i se puna punct. Fiind deja fripti cu ciorba, am preferat sa suflam in iaurt, stiind prea bine ca, prin partile noastre, e la moda sa te ineci precum conlocuitorul de etnie roma la mal. Practic, la Cerbul de Aur - 2009 au fost chestii care ne-au placut, chestii care nu ne-au placut, chestii care ne-au enervat si chestii care ne-au lasat reci. De exemplu, ne-a placut scenografia: se vede ca au trecut ani buni de la editiile in care decorurile semanau cu alea de la "Revelion '82", pe baza de staniol botit, hirtie creponata si stamba incretita. Am vazut in alte tari concerte ale unor trupe cu nume si renume si putem spune ca, la faza asta, n-avem cu ce sa ne rusinam. Nu ne-au placut unii prezentatori, care s-au apucat sa bata cimpii pe scena, desi bietii cimpi nu le facusera nimic. Nu ne-a placut vocea uneia dintre duduile prezentatoare, care suna la fel de suav, de invaluitor si de incitant ca vocile care anunta "Trenul cursa de persoane are in componenta zece vagoane!" sau "Bazias, ieri, scade patru centimetri...". * Ne-a placut vocea italianului care a cistigat Cerbul de Aur: omul ne-a parut a fi bluesman innascut (http://www.youtube.com/watch?va5kVac6Rwo1A), chit ca numele de Antonino i se potriveste ca nuca in perete: omul poate sta onorabil si confortabil in aceeasi odaie cu Ray Charles sau cu David Clayton-Thomas, de la "Blood, Sweat and Tears" (http://www.youtube.com/watch?vafkm79KtNnc4), de pilda. Ne-a placut Steve Vai (http://www.youtube.com/watch?vaw5x6id8SJ_I), dar nu ne-a prea placut ca a venit fara trupa si ca a cintat doar trei piese, asadar nici n-a avut timp sa se incalzeasca. Ni s-a parut si nitel stingher, fiindca stilul sau nu se prea lipeste in nici un fel de muzica mai usoara practicata la Cerb. Oricum, spre deosebire de multi muzicieni ca