Legea lustratiei asteapta prin sertare sa fie adoptata. Societatea civila a propus adoptarea ei acum 18 ani si de atunci asteapta sa se intample acest lucru. Votarea proiectului a fost tergiversata mai bine de un an in Camera Deputatilor, dupa ce a fost adoptata de Senat si ar putea in sfarsit sa devina lege in anul electoral 2008, putand fi folosita ca instrument de lupta politica in alegeri.
Lustratia este unul dintre principalele deziderate neimplinite ale societatii civile, proiectul unei astfel de legi fiind promovat pentru prima data in ianuarie 1999 prin celebrul punct 8 al Proclamatiei de la Timisoara, unde se cerea eliminarea din functiile politice ale fostilor activisti PCR.
Ani de zile lustratia a fost un subiect foarte discutat la fel cum a fost si subiectul lustrabililor aflati in continuare in functii de demnitate publica, iar unul dintre presedintii de dupa decembrie 89, Emil Constantinescu, a reusit sa castige alegerile tocmai pentru ca a fost promovat de societatea civila, iar intregul sau discurs a fost axat pe mesajul anticomunism, in contrapondere cu presedintele de atunci Ion Iliescu, fost membru al structurilor de varf ale PCR.
Cu toate acestea, in ciuda faptului ca spatiul public al anilor 90 a fost dominat de antiteza neocumnism-anticomunism, legea lustratiei nu a fost votata nici macar in perioada 1996-2000.
De abia in decembrie 2006, Romania a condamnat comunismul, dar nu in urma unei dezbateri publice si a unui proces laborios, ci printr-un gest politic, eminamente simbolic al presedintelui Basescu, cel care isi facuse un fel de mea culpa chiar in confruntarile electorale din campania pentru prezidentialele din 2004, atunci cand a spus ca romanii sunt condamnati din nou sa aleaga intre doi fosti membri ai PCR si i s-a adresat oponentului sau Adrian Nastase cu formula "noi doi avem ceva in comu
