Dacă viaţa celor morţi se află în amintirea celor vii, atunci viaţa scriitorului, polonistului şi comparatistului Stan Velea rămâne neştearsă în amintirea mea, vreau să cred că şi a sute de mii de cititori români, care i-au citit lucrările şi traducerile, toate ridicându-se la peste 1 milion de exemplare. A fost viaţa unui intelectual desăvârşit, modest şi harnic cum tot mai rar poate fi întâlnit, care a slujit cu dragoste şi devotament cultura românească, poloneză şi universală până în ultimele sale clipe. Cu numai câteva săptămâni în urmă m-am despărţit de el, plecând de la ultima noastră întâlnire, cu ultima sa transpunere în limba română sub braţ. Sunt două volume superb editate din creaţia romancierului Henryk Sienkiewicz Cavalerii Teutoni.

în acest iulie fierbine, se împlinesc 50 de ani de la data repartizării lui Stan Velea, tânăr absolvent al polonisticii din Bucureşti, îndrumată de profesorul şi comparatistul Ion C. Chiţimia, pe post de cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară "George Călinescu" din Bucureşti. A fost o repartizare fericită, un loc în care va pune în valoare literatura polonă, cât şi raporturile bilaterale. Aici avea să facă o carieră strălucită.

În context sud-est şi central european, Stan Velea nu trebuie văzut doar ca un specialist de marcă al fenomenelor literare de pe Odra şi Vistula, din Evul Mediu timpuriu până la zi, dar şi pentru universalismul românesc, dovadă grăitoare fiind studiile sale de referinţă din domeniul istoriei literare, al comparatisticii, cât şi prin traducerile şi monografiile publicate, aducând în plus, an de an, în circuitul românesc valori europene incontestabile. Nu ştiu de câte generaţii va fi nevoie pentru a sări peste ştacheta pe care a ridicat-o autorul monumentalei Istorii a literaturii polone (în trei volume), premiată de Academia Română în 1995. Trebuie spus apăsat că puţine cul