Politica si parizer Pe Tudor Octavian il consider un profesor de pamflet si nu fac un secret din admiratia pe care i-o port. Nici o incrancenare nu se observa vreodata in scrisul sau, nici o crispare. Arderile cerebrale din textele lui gazetaresti sunt urmarite deseori de mine stand tintuit in scaun, prada unei admiratii in care e si o anumita invidie, recunosc sportiv.

Pana si atunci cand cauta sa elucideze un subiect delicat - "Cum si de ce se ingrasa politicienii" - fara a face vreo discriminare intre politicienii de dreapta si cei de stanga, Tudor Octavian trage o concluzie democratica, impartiala: "Cand se implinesc, politicienii seamana la fata si la trup cu parizerul proaspat". Situatie care nu se cuvine sa-i insulte, ci sa-i flateze, deoarece "pentru alegatori, parizerul e ceva sacru."

Intr-adevar, fir-ar sa fie, dar taman cu parizerul proaspat seamana politicienii, in toiul procesului lor evolutiv! Ma uit bunaoara la fostul dom' ministru de exterior Cioroianu: seamana perfect cu parizerul proaspat, incat, dac-as fi in locul lui, nu m-as arata in vreo mezelarie, de teama unei confuzii care s-ar putea dovedi fatala. N-a fost mereu asa, ba putem spune ca, pe la inceputurile sale politice, Cioroianu arata zvelt ca un cabanos, pentru ca drumul sau pana in faza actuala de parizer sa treaca si prin halta de salam de vara, apoi prin cea de caltabos. Dar acum, el este parizer-parizer si cand il vezi mai ca-ti vine sa-l stropesti cu putin mustar si sa-l faci sandvis.

Pe de alta parte, si reciproca e valabila: cand decad, politicienii purced sa semene tot mai putin cu parizerul proaspat, pana ajung sa nu mai semene deloc. Cel mai stralucit exemplu este cel al altui Adrian, Nastase, fost si el ministru de exterior, care si-a petrecut recent, cu lumina data la mic, a 58-a aniversare. Adriane, unde-i fastul de mai ieri, mai baiatule? Unde-s