Know how-ul economic rusesc nu aduce economia de piata, competitia, ci structuri oligarhice transfrontaliere, retele mafiote operand in domeniul materiilor prime, al monopolurilor. Ca se gasesc unii care mai vad in creatorul Elodiei pe noul luceafar al nationalismului economic romanesc este o dovada a inculturii economice din care s-a nascut seria Caritasurilor, FNI-urilor si industriilor puse pe butuci sau combinatelor falimentate programatic. Dar ca lumina vine din nou dinspre rasarit, iata o noua nastrusnicie vehiculata fara urme de luciditate. O fi bantuind criza financiara si economica prin Occident, dar sa-l lasi din brate, cum a facut-o subit USL in vara, si sa privesti cu admiratie si speranta spre un loc potrivnic intereselor nationale e fara precedent. Nicicand dupa 1989, cuvintele „Rusia", „rusesc" nu au fost rostite, in mediile politice romanesti, cu atata dezinvoltura si insistenta in legatura cu „salvarea". Pare ca o parte a clasei politice a scapat de inhibitii, temeri electorale si, vizionara, reabordeaza curajos obsedanta si suspicioasa relatie cu Moscova. In acelasi registru cu logoreea fostului ministru de Externe, Andrei Marga, Ionel Blanculescu, un analist economic apropiat PSD, crede ca e timpul sa „o mai viram si catre Est", pentru ca a „o vrea numai spre Vest nu este directia intocmai de folosit pentru Romania". Premierul Victor Ponta viziteaza Alro Slatina, pentru a da ca exemplu TMK Artrom, marturisindu-i public ambasadorului rus dorinta de a vedea pogorandu-se la Oltchim un alt mare investitor rus, dar tace cu privire la dezastrul de miliarde de euro pe care il lasa Mechel la Campia Turzii, Targoviste, Buzau, Braila, combinate care urmeaza sa fie vandute ca fier vechi in aceste zile. Aceeasi logodna mirifica a economiilor ruse si romanesti o proiecteaza deputata liberala in Parlamentul European, Norica Nicolai, imbujorata de vizibilitatea „