Nu, nu este vorba de un dicţionar românesc al scriitorilor români ci de unul elaborat în Cehia, calificat undeva de principala sa autoare, Libuëe Valentová ( L.V.) drept un dicţionar "mic al unei literaturi mari", referindu-se prin "mic" la caracterul redus al Dicţionarului scriitorilor români ( Praga, 2001) şi prin "mare" la valoarea literaturii române. Libuëe Valentová cunoscută cititorilor revistei noastre ca fiind corespondenta "României literare" în Cehia este profesoară la secţia de română a Institutului de Studii Romanistice a Universităţii din Praga şi secretara activei Asociaţii Cehia-România. În toate aceste ipostaze L.V. se evidenţiază ca o neobosită propagatoare a literaturii şi a culturii române în ţara sa.

Notele de mai jos sînt simple însemnări tardive ( am tot aşteptat să apară vreo recenzie propriu-zisă din partea celor direct interesaţi dar, dacă nu mă înşel, în afară de o prezentare a dicţionarului făcută de L.V. în nr. 3 din 2002 din revista noastră, de un dialog tot cu L.V. în "22" nr. 5 din acelaşi an ca şi o scurtă ştire în "Observator cultural" nu am mai întîlnit altceva), deoarece nu vin din partea unui specialist întru ale literaturii şi nici din partea unui slavist. Am pornit însă de la credinţa că nici un umanist, astăzi, cînd este atîta "foame" de instrumente de lucru, nu poate rămîne indiferent în faţa unui Dicţionar al scriitorilor români redactat în străinătate. De fapt, titlul acesta este numai traducerea celui real, Slovník Rumunskúch spisovatelö ( SRS), dicţionar apărut la sfîrşitul anului 2001 la prestigioasa Editură Libri din Praga. Istoria acestui dicţionar a început acum mai bine de 20 de ani ( ţinînd seama de anii de lucru, premergători apariţiei): în 1984 s-a publicat, la Editura Odeon, dedicată special literaturilor străine, Slovník spisovatelö Rumunsko, elaborat de un mic colectiv de 4 persoane ( dintre care şi L