Jurnalistul american Franklin Foer, 36 ani, vorbeşte despre cartea sa, "Cum explică fotbalul lumea: o teorie neverosimilă a globalizării". Ziaristul face o scurtă disertaţie despre identitate, religia sportului şi fotbalul românesc, mărturisind că amintirile cu Hagi de la Mondialul din '94 îl marchează şi acum
Fost editor-şef la săptămînalul "The New Republic" şi colaborator la New York Times şi Wall Street Journal, ziaristul american Franklin Foer, 36 de ani, a călătorit timp de opt luni pe stadioanele lumii. În 2004, a adunat aceste experienţe în paginile unei cărţi neconvenţionale, care încearcă să explice fenomenul globalizării prin prisma lumii fotbalului, un amestec atipic de religiozitate, politică, finanţe, mîndrie şi nebunie.
- Întîi de toate, de ce nu ai scris o carte cu titlul "Cum explică atletismul lumea: o teorie neverosimilă a globalizării"?
- Pentru că fotbalul, şi numai fotbalul, a ajuns să dobîndească un statut cvasireligios în lume. Ian Buruma, un scriitor olandez, a căutat să demonstreze faptul că fotbalul a devenit, de fapt, religia semioficială a Europei. Cu siguranţă e mult mai vibrant, pe continent, decît creştinismul.
Fotbalul pune în discuţie identităţi, reface economii
- Care ar fi explicaţia?
- Pasiunea e o parte din motivul pentru care globalizarea fotbalului a avansat atît de rapid. Mult mai rapid decît în cazul oricărui alt sport. Această pasiune semnifică faptul că sînt fantastic de mulţi bani de făcut din fotbal. Acest sport a devenit vîrful de lance al globalizării. În felul lui propriu, pune în discuţie identităţi şi reface economii. Pur şi simplu, nu există nimic comparabil.
- În contextul globalizării, aşa cum reiese el din cartea ta, ce viziune ai asupra jurnalismului sportiv?
- Este, în general, foarte modest. Tinde să ignore corupţi