Odată cu extinderea jafurilor, violenţelor şi actelor de vandalism în alte oraşe britanice, comentatori, politicieni şi simpli cetăţeni caută o explicaţie pentru noul război urban. Deşi contextul economico-social nu poate fi ignorat, motivaţiile tinerilor participanţi ţin de o criză emoţională mai profundă. O generaţie a excluşilor, care nu-şi mai găsesc rolul şi locul în societate, cu o identitate aparte şi care atacă chiar contractul social.

Deşi protestatarii n-au revendicări concrete, fondul economic, politic şi social nu poate fi ignorat. Revoltele care au cuprins Marea Britanie nu pot fi privite ca un act de criminalitate obişnuit pentru că tinerii şi tinerele care s-au năpustit în magazine au făcut-o în public, conştienţi că sunt filmaţi de camere şi astfel în reflectorul presei. Membrii aşa-numitei sub-clase au furat şi au spart geamuri pentru că nu aveau nimic de pierdut. Ei sunt simptomul unei generaţii care nu mai are încredere în viitorul ei, apăsată de privaţiuni, amplificate de criza economică şi de tăierile guvernamentale. O generaţie de şomeri, fără perspective, de marginali care nu-şi mai găsesc rostul şi locul într-o societate cu discrepanţe tot mai mari între bogaţi şi săraci. În Londra, reşedinţe de milioane de lire sunt situate lângă blocuri de ciment unde trăiesc familii foarte sărace. Segregarea, produsă pe linia clivajului bogaţi-săraci s-a accentuat odată cu criza economică, însoţită de o creştere puternică a preţurilor.

FOTOGALERIE Cum au distrus huliganii cartiere întregi din Londra, dar şi din alte oraşe britanice

Criza lor este în primul rând una identitară, de valori. Cu cine să se identifice excluşii, cei care n-au acces la o educaţie tot mai scumpă, cei care s-au învăţat să trăiască acceptabil cu aproximativ 300 şi ceva de euro pe lună, on social benefits şi acum îşi văd tăiate alocaţiile sociale? Frustrarea şi d