Dovada cea mai mare de iubire a unui părinte faţă de copilul său este să-l pregătească pentru viaţă. Aşadar, fă în aşa fel încât, atunci când va veni momentul, copiii tăi să intre pe uşa maturităţii cu lecţiile făcute.

În primii ani de viaţă, protecţia şi grija faţă de copii sunt foarte importante. Dar, pe măsură ce cresc, cei mici trebuie încurajaţi să-şi exerseze independenţa faţă de părinţi. În acest fel reuşesc să înţeleagă mai uşor cum trebuie să se ferească de pericolele din lumea exterioară, dar şi cum să-şi folosească abilităţile, într-un mod creativ, pentru a obţine lucrurile pe care şi le doresc.

În egală măsură, părinţii trebuie să-şi avertizeze copiii cu privire la pericolele şi la capcanele din lumea exterioară. De mici, ei trebuie să recunoască potenţialele pericole, pentru a se putea feri de ele. Mai mult decât atât, trebuie învăţaţi şi cum trebuie să reacţioneze dacă sunt răniţi sau ameninţaţi. Desigur, trebuie găsit un echilibru, astfel încât să nu creştem copii fricoşi sau anxioşi, dar nici creduli şi implicit, vulnerabili. De asemenea, ai în vedere faptul că fiecare vârstă vine cu pericolele ei specifice.

Dacă atunci când sunt mici trebuie să ştie cum să se ferească de accidente precum căzăturile sau de obiectele periculoase, când cresc şi intră în colectivitate pot fi manipulaţi emoţional de colegi sau de prieteni. Iar când ajung adolescenţi, gama de pericole se extinde şi mai mult, de la riscul adoptării unor vicii precum fumatul, la cel al sexului neprotejat, cu toate consecinţele pe care le presupune un astfel de comportament riscant. Tocmai de aceea, o comunicare constantă cu copilul este necesară pe toată perioada ce precede maturizarea.

Nu-i transmite fricile tale

Nimeni nu-ţi cunoaşte copilul la fel de bine ca tine, dar cu toate acestea, chiar şi tu te poţi înşela legat de abilităţile lui de a reuşi în anu