Sediul suspendatului Băsescu începe să arate ca o reşedinţă pentru termen lung. Este un fel de război de poziţii, cum au fost mult timp întreţinute fronturile în prima conflagraţie mondială. Când ştii că ai un adăpost pentru mult timp, te gospodăreşti ca atare. Una e să stai o zi-două în cort, şi alta să te aşezi. Marinar cu experienţa călătoriilor peste mări şi ţări, suspendatul ştia că trebuie să fie cambuza plină cu cele trebuincioase şi să ai în minte fel de fel de situaţii. Dacă moşii de la CC nu vor să înghită ca pelicanii cifrele referendumului şi se pun pe căutat la statistică? Dacă iese prost la judecată boicotul şi rămâne suspendat până la calendrele greceşti, atunci nu poţi să te laşi pe sacoşa lui Onaca pentru aprovizionare de la alimentara din colţ. Aşa că de ieri, în buncărul căcăniu constituţional din Comăniţa s-a trecut la planul B. Nu se mai aduce haleală de la Zexe în pungă şi Teachers în diplomat, ci se iau mărfuri angro. A venit un microbuz cu marfă de la magazinele falite, cadou de la Imre, cu ştampilă de la Patriciu, cu de toate. Mopuri, găleţi, şomoioage, ceva tix – nu pix, că regula de bază de la Anvers era să nu laşi nimic scris; apoi au fost descărcate câteva baxuri de ţigări, spre bucuria suspendatului care îşi amintea de anii tinereţii, ţinuţi în vigilenţă de contrabandă. O problemă ridică însă în Comăniţa lichidul de bază. Este de ales între o marcă acceptată de whisky şi o tonă de apă. Greu să alegi în Comăniţa pentru suspendatul însetat: seara şi noaptea e nevoie de sticle de 0,7, dar dimineaţa e gura uscată, aşa că se cere şi apă. S-a văzut în noaptea de rahat a referendumului că nu se poate doar cu alcool. I-a ţinut ce i-a ţinut tonusul cu băuturică, dar pe urmă a venit durerea de cap şi de gâlci. Macoveica nu mai avea glas, nu mai mergea să facă vocalize cu Jack Daniel, vrea fata şi apă. Damblagiul teuton (Neamţu) – se agaţă la ferea