Desi sint doar alesii unui popor amarit, muritor de foame, parlamentarii nostri se cred alesii lui Dumnezeu pe pamint si se poarta de parca ar fi nemuritori. Si chiar daca nu sint chiar nemuritori, fac tot ce pot ca sa-si usureze traiul zilnic, astfel incit sa nu aiba griji prea mari si nici venituri prea mici, astfel incit sa nu sufere de stress si sa nu faca riduri. Cei 16 ani de la Revolutie au trecut degebea, fiindca nici acum, cei care ocupa vremelnic un scaun sau un fotoliu nu inteleg ca nu sint cu nimic mai presus decit cetateanul obisnuit, ba, uneori, sint chiar mai prejos, dupa cum se poarta. Si daca atunci cind este vorba despre peschesuri pe care si le iau altii, taie in carne vie si acuza coruptia, daca e vorba sa apuce toti o felie de ciolan, isi dau mina de la mina, cei cu inima romana, si cu bunul simt - nici farima, si voteaza la una, doua, sau mai multe miini, pentru privilegii acordate parlamentarilor. Si dupa ce se asigura ca beneficiaza de drepturi mult peste cetateanul de rind, se numeste ca au si ei statutul parlamentarilor. Un statut care-i situeaza pe un piedestal pe care prea multi dintre ei nu-l merita, avind in vedere ce fac pentru comunitatile pe care le reprezinta. Intimplator sau nu, statutul asta abunda in drepturi, dar sta mai prost la capitolul indatoriri, mai ales ca, pentru parlamentari, simpla prezenta la sedinte, pentru care iau bani grei, este o indatorire peste masura de grea. Pentru ca ii deranjeaza sa fie filmati cum dorm in Parlament sau cum rezolva integrame, ori cum voteaza la -spe miini, sau sa fie intrebati de ce chiulesc, fara jena, si-si incaseaza banii pentru o munca pe care nu au prestat-o, tot fara jena, dar nu-i deranjeaza sa-si acorde singuri medicamente gratuite, transport gratuit, in tara, pe tren, autobuz sau avion, sau pasaport diplomatic pentru toata familia. Asta in timp ce tu, simplu si amarit alegator, care