Ieri, 13 noiembrie 2006, Comitetul Executiv al PNL a conditionat revenirea lui Theodor Stolojan in partid de renuntarea la Platforma de la Pitesti. O lovitura puternica data lui Theodor Stolojan. Nici acum, la cateva zile dupa lansare, nu stim dedesubturile momentului numit Apelul la unitatea PNL. Intre timp au avut loc suficiente interventii publice ambigue pentru ca adevaratele teluri ale celor 35 sa intre si mai mult in ceata. In astfel de imprejurari, opinia publica nu se complica prea tare cu nuantele. Pana la ea ajung, pentru a forma credinte, doar trasaturile ingrosate ale incalcelii de intamplari:

Un numar de lideri PNL au lansat un Apel vizand revenirea lui Theodor Stolojan in PNL. Conducerea PNL n-a respins din start o asemenea posibilitate. Theodor Stolojan nu s-a asezat pe o pozitie radicala de refuz. E drept, domnia sa a pus unele conditii. In divort de esenta cu nuantele, opinia publica a retinut doar atat ca Theodor Stolojan nu s-ar da inapoi de la o revenire in PNL. Mult mai important, in paralel cu acest dialog dus prin mass-media intre Rebel si Conducerea actuala a PNL s-a lansat zvonul ca Theodor Stolojan a cazut la invoiala cu dusmanii sai, ca isi negociaza revenirea intr-un post de conducere din PNL si ca Apelul a fost un siretlic acceptat de ambele parti pentru a pregati terenul impacarii. Zvon intarit si de reactia confuza a celorlalti semnatari ai Platformei. Prin tacere, acestia au adancit banuiala ca se simt in prejma unei tradari din partea lui Theodor Stolojan. Asa cum am scris in comentariul de luni, 13 noiembrie 2006, intreaga tarasenie e perceputa de opinia publica autohtona ca un nou episod dintr-o telenovela de mahala a politicii dambovitene. Nu stim cum se va incheia acest nou episod al relatiei cu hachite dintre conducerea PNL si Platformisti. Indiferent de rezultatul final - reintoarcerea lui Stolojan in PNL, esecul negocieri