A apărut, destul de recent, o nouă revistă adresată femeilor: Tabu, revista sexului deştept şi frumos. În capul echipei le regăsim pe mai vechile noastre cunoştinţe de la Naţional, partea mondenă, Simona Catrina şi Alice Năstase, renumite pentru pana lor maliţioasă, sau chiar veninoasă cu orice preţ (însă nu lipsite, de ce să nu recunoaştem, de un oarecare haz ilicit al uitatului pe gaura cheii şi al bîrfei în sensul ei cel mai tradiţional). Aceste două reprezentante feminine ale cîrcotaşilor din Muppets, pe care le criticam dar le citeam, iniţiază, acum, un nou tip de discurs feminin şi, mai curînd, feminist: un soi de meta-discurs al discursurilor clasice din reviste gen Elle sau Avantaje, ironic şi ambiguu. Una din rubricile de modă şi cosmetică, de pildă, sună aşa: "Da, se poartă răzbit să arăţi ca un cod de bare pe o cutie cu biscuiţi." Ideea frazei precedente este, dacă vezi şi poza ca s-o poţi înţelege, că se poartă dungi. Mesajul rămîne ambiguu: nu ştii dacă să te îmbraci sau nu aşa; deşi revista ţi-o prezintă ca pe "ultima modă", tonul în care o face te îndeamnă să fii precaută. La fel se întîmplă şi-n cazul prezentării de modă: "Indiferent cît ar dura condamnarea la dragoste (o străfulgerare, o eclipsă, o eternitate a luminii), sentimentele sînt supuse rostogolirii. Bulgărele de dragoste îşi schimbă

culoarea, consistenţa, strălucirea. Atingerea lui doare. Arde. Răneşte. Mistuie. Vindecă." Îngroşarea, probabil voită, a lirismului clişeistic al scriiturii te face să nu-l iei ad litteram, ca pe o reţetă, precum în celelalte reviste pentru femei, ci să te întrebi, să pui la îndoială. Lucru, evident, pozitiv. Demitizarea vedetelor, precum şi a clişeelor legate de look-ul sexy este iarăşi o victorie: respectiva revistă vorbeşte, de pildă, de problemele pe care ţi le pot crea picioarele lungi, care amorţesc uşor, pentru că trebuie să le ţii chircite s