Sondajele au farmecul lor. Orice i-ai intreba pe oameni, la final, afli de fiecare data lucruri interesante. Cat despre trecutul nostru comunist, se pare, acesta ne apasa si ne urmareste mai mult decat am fi crezut. Sau am fi tentati sa credem. Cifrele sunt coplesitoare si, in acelasi timp, descurajante. 45% dintre romani regreta caderea comunismului si, implicit, a lui Nicolae Ceausescu.
O concluzie aproape dramatica a unui sondaj de opinie realizat in urma cu doar cateva zile. Aproape jumatate dintre noi avem nostalgia comunismului. Adica a unei perioade despre care am crezut, cel putin noi cei mai tineri, ca suntem fericiti ca am scapat. Motivele acestei fericiri s-au stins, insa in cei 20 de ani de democratie primitiva, cu un capitalism salbatic, fara nicio regula sau coerenta, unde meritocratia a fost inlocuita de spiritul junglei.
Este posibil ca in acest procent enorm al nostalgicilor comunismului sa se inscrie si dezamagitii, proaspat scarbitii de democratia haotica si fara niciun criteriu de promovare a valorilor sau rasplata echitabila a muncii si inteligentei si, nu in ultimul rand, toti cei care (inainte de decembrie '89) au dus-o mai bine decat majoritatea romanilor. Pentru ca atunci era limpede pe cine trebuie sa slujesti ca sa o duci mai bine decat cei mai putin inclinati catre adoratia stapanului.
Se poate ca in acel procent sa se inscrie si cei mai in varsta care au fost obisnuiti de catre regimul comunist sa li se dea casa, serviciu, siguranta zilei de maine, liniste si multa, multa ignoranta - o stare de binecuvantare care acum nu mai este posibila datorita (sau "din cauza" ... dupa cum doriti) libertatii presei si a dreptului la opinie.
A fi nostalgic dupa ceva... inseamna ca ai trait acel timp dupa care tanjesti acum, ti-a placut atunci, iar acum ti-l doresti din nou. Pentru ca ai nostalgia vremuril
