S-a întâmplat în unii ani ca sărbătorile Crăciunului şi Anului Nou să nu mă găsească acasă, ci, ca turist, la Londra, Viena sau Moscova. Nu aş putea spune că era diferenţă între Trafalgar Square, Stephansplatz şi Krasnaia Plosciadi („Piaţa Roşie“). Ca la indigo, aglomeraţie, chiote, muzică şi dans, îmbrânceli, artificii, şampanie şi tării, pupături. Sunt similitudini şi de Crăciun – mese întinse, colinde, vizite la rude şi prieteni, cadouri. Bineînţeles că se păstrează credinţe şi obiceiuri vechi proprii fiecărui popor şi ţinut. În ceţoasa ţară a lui sir Christmas, „agreată“ de fantome, sunt destule tradiţii legate de acestea. Pe de altă parte, am asistat la o superstiţie a insularilor – sărutul tinerei perechi de îndrăgostiţi sub vâscul atârnat deasupra uşii, în ultima zi de Crăciun, care va duce neapărat la căsătorie. În Rusia, viitorul este prezis altfel – după cum cărbunii arşi puşi în apă formează conturul unor forme interpretate. În ceea ce priveşte corespondenţa adusă lui Moş Crăciun, mi-a fost dat să admir, la Roma, secretariatul acestuia de pe bulevardul Europa, cu firma „Babbo Natale“, cum îi zic italienii, ce răspunde conştiincios la sutele de scrisori adresate zilnic Moşului. Pentru a ajunge, însă, la Moş Crăciun acasă, în Laponia finlandeză, a trebuit să ajung mai întâi la Helsinki, de unde se ia avionul spre Korvatunturi, oraşul lui de domiciliu. Helsinki este o capitală tihnită, pus Publicitate ă pe treabă. Cum se explică, printre altele, progresul economic, cultural şi ştiinţific al Finlandei? În secolul XVII, a fost emisă o lege care interzicea căsătoria analfabeţilor. În anul 1640, Per Brahe a întemeiat Universitatea din Turku. Primul ziar a apărut în 1771. Până la plecarea avionului mai am timp să fac o plimbare prin oraşul vechi de peste 450 de ani. Sunt perimetre, cum este Piaţa Senatului, dominată de Universitate şi de Biblioteca Uni