Privita din perspectiva tarilor avansate, presa ar trebui sa fie a patra putere a statului de drept, "cainele de paza" al democratiei. Or, in realitatea romaneasca, presa e o lume nestatornica si pestrita, ca si societatea care-i cumpara produsele: cei educati precar sunt fericiti cand stirile, comentariile, imaginile le satisfac placerile vulgare, iar ceilalti, mai pretentiosi, vor informatii corecte, analize obiective, programe elevate, ca in lumea civilizata. inca nu alcatuiesc o masa critica.
Cand spui "presa" ar trebui sa ai in vedere tot ce tine de jurnalism, de la foi imunde si "combatanti" pe masura la reviste serioase de cultura, stiinta si arta, de la radio, televiziuni "pubela", la cele de entertainment, de stiri, ori la TVR Cultural.
Mai vizibili in segmente de nisa, primii executa contra cost ce li se cere, ca in orice business, de la servicii in campanii electorale, permanentizate gratie deverului, la reclame mascate si chiar la terfelirea unor valori nationale, captand rating cu violenta, ezoterism, vedete de cartier si spectacole libidinos-sexoase. Unor nise continuu ingustate li se adreseaza hebdomadarele si emisiunile de tinuta.
Lumea aceasta, in fapt un mixtum compositum, nu poate fi nicidecum etichetata otova ori generalizata. Ca si "clasa politica", presa desemneaza o notiune generica reprezentand totalitatea canalelor, a codurilor comunicationale si a mesajelor publice. Ea asigura o paine multora, de la profesionisti, filosofi, juristi, ingineri, profesori, la semidocti ori semianalfabeti cu pretentii. Paine, pentru cei mai multi, amara, pentru cei de top, "great deal".
Cati condeieri, redactori, atatea stiluri, la unii functional-jurnalistice, la altii cu sclipiri artistice, caci mai toti literatii, plasticienii sunt activi in paginile ziarelor ori pe site-uri on-line, bloguri, forumuri. Cei calif