Numită fabuloasă, uluitoare, splendidă, istorică etc., calificarea Stelei în dauna Ajaxului trebuie cu atît mai tare lăudată cu cît părea, după 0-2 la Amsterdam, un demers fantezist, o utopie. Să reţinem rezultatul sondajului întreprins de GSP chiar în ziua returului de la Bucureşti, conform căruia doar 25 la sută din 4.600 de răspunsuri au mers pe varianta calificării roş-albaştrilor!!! Cu alte cuvinte, numai un suporter din patru a mizat că echipa din Ghencea va continua cursa!
A cîntărit greu, ba a şi înclinat decisiv balanţa, faptul că, încrezător în el şi în Steaua lui, Laurenţiu Reghecampf n-a dezarmat. Refuzînd să bată în retragere, a reuşit să-şi motiveze băieţii astfel încît să creadă şi ei, să fie convinşi şi să lupte în consecinţă. Aceia care s-au îndoit că Steaua poate merge mai departe, între care şi subsemnatul, trebuie să admită că s-au înşelat. Pe de altă parte, să se bucure că a ieşit aşa.
În cazul obţinerii oricărei performanţe răsunătoare, fireşte că primele felicitări li se cuvin jucătorilor. Ei au dus greul, ei au suferit, ei au triumfat. Şi dacă, ierarhizare personală, îi consider pe Chipciu, Chiricheş, Latovlevici, Ad. Popa şi Tătăruşanu protagoniştii meciului, apreciez că nici unul dintre coechipierii lor n-a rămas dator joi.
Dimpotrivă, inclusiv Tatu şi Nikolici, şterşi în ultimele partide, au avut realizări notabile. În acelaşi timp, deşi socotit fiind prea crud pentru o bătălie la baionetă, mijlocaşul-închizător de 22 de ani Lucian Filip s-a numărat printre remarcaţii serii. Practic, cei 5 enumeraţi mai sus, în frunte cu Chipciu, Chiricheş şi Latovlevici, impecabili, fără ezitare şi fără eroare, s-au dovedit cei mai buni dintre cei mai buni. Toţi au muncit ca nişte salahori: se scurseseră 90 de minute, se apropiau de final prelungirile, iar steliştii păreau neobosiţi de parcă avea fiecare cîte 3 plămîni!
Cum spuneam
