Aparent lipsita de importanta si de neinteles pentru multi, vizita premierului olandez in saracaciosul sat iesean Erbiceni poate semnifica o mare sansa pentru agricultura romaneasca Aproape ca n-a fost saptamina in ultimele doua luni in care oficialii romani sa nu anunte bucurosi ca tara noastra a mai inchis un capitol de negociere cu Uniunea Europeana. Rind pe rind, negociatorii romani si cei europeni au pus OK-ul pe dosare ca cele ale intreprinderilor mici si mijlocii, educatie, formare profesionala si tineret, stiinta si cercetare, relatii externe si politica externa si de securitate comuna. La fel, in aceste zile urmeaza sa fie tratate similar capitole ca dreptul societatilor comerciale, concurenta, politica transporturilor, statistica, telecomunicatii, cultura si audiovizual, protectia consumatorului si uniunea vamala. La prima vedere, am putea spune ca ne-am speriat degeaba de negocierile de aderare la UE, caci iata ce simplu merg lucrurile. Problema este insa ca acele capitole considerate grele au fost lasate intentionat la urma. Si, cum deja negocierile cu alte tari au dovedit-o deja, problemele Romaniei se vor ivi cind vor fi luate la puricat industria si agricultura. Polonia, o tara cu caracteristici asemanatoare in ceea ce priveste agricultura, are deja mari probleme in acest domeniu, negociatorii opinind ca, din cauza acestora, polonezii s-ar putea vedea in UE chiar si cu doi ani mai tirziu decit Slovenia sau Ungaria, tari considerate la fel de avansate economic. Olanda, desi o tara cu doar 15 milioane de locuitori si cu o suprafata de cinci ori mai mica decit cea a Romaniei, are agricultura cea mai performanta din lume. Pare un miracol, dar aceasta tara, denumita frumos "Tara lalelelor", este primul exportator de produse lactate, de carne de porc, de oua si de cartofi din lume, fiind, cu exceptia cerealelor, un concurent absolut redutabil pe piata mondia