De multe ori trenul destinului îi repetă unui om o veche gară. Un bărbat falnic peste 20 de ani a declarat iarăşi o frumoasă naştere. Fix acum 20 de ani l-a Consiliul Europei, în faţa exigenţilor parlamentari ai continentului, premierul Petre Roman declara naşterea unei noi ţări, unei ţări întinerite, unei ţări care şi-a scuturat veşmintele-i nepotrivite şi impuse, veşmintele comunismului.

Strălucitor, bărbatul frumos şi deştept vorbind perfect cinci limbi străine îi cerea Consiliului Europei să primească noua Românie care-şi schimbase în Revoluţia din decembrie macazul istoriei.

Şi iată că, peste 20 de ani, bărbatul peste care parcă n-a trecut urât timpul va înscrie o nouă naştere, cea a fiului dăruit în câteva zile de soţia sa, Silvia. "Silvia vrea să-i dea un nume latin, Petrus. Eu mă bucur că-l pot alinta Petruş." De fapt, sângele latin, spaniol curge de 1.300 de ani în familia lui Petre Roman. Bunica lui era spaniolă bască, Eugenia Elorduy San Pedro Lopez de Vergara y Lejaraga de Vallejo, iar pe mamă o chema Hortensia Vallejo, aşa că pe fostul prim-ministru ca nume complet îl citeşti Petre Roman Vallejo. Când era preşedintele Senatului, în 1999, Senatul Spaniei i-a dat un dosar cu întemeierea familiei sale Vallejo încă din anul 721. Acolo se arată că această familie veche de 13 secole are de fapt trei blazoane. Iar blazonul aristocratic arată o cruce albastră pe o inimă roşie, roşie. Pe tată îl chema Valter şi el spunea: "Walter cu V de la Valter Mărăcineanu".

În războiul civil din Spania, tatăl lui Petre Roman, luptând în tabăra republicanilor, a primit un glonţ în piept.

În acea adunare a Consiliului Europei care a primit România în înaltul for european, Petre Roman a vorbit într-o franceză impecabilă. "Apoi am primit 34 de întrebări şi le-am răspuns parlamentarilor în limba lor: în engleză, franceză, italian