Cel mai interesant concert din cariera lui Alexandru Tomescu nu a fost la Concertgebouw din Amsterdam, Théâtre des Champs Élysées din Paris sau Berliner Philharmoniker. Ci pe un trotuar din centrul Capitalei, în faţa unei băltoace, cu maşinile trecând la doi paşi de el şi oamenii forfotind în jur. S-au adunat la început câteva zeci, apoi tot mai mulţi. „Acolo nu erau regulile unei săli de concert – oamenii puteau pleca, veni când voiau, puteau vorbi la telefon, puteau claxona dacă erau cu maşina”, povesteşte violonistul. „Ei bine, a fost o atmosferă mai grozavă decât la Carnegie Hall din New York! Simţeam că toţi cei care erau acolo voiau realmente să asculte muzica. Am cântat ore în şir, aşa de mult cum n-am cântat niciodată pe scenă, fiindcă am simţit energia ce venea din comuniunea cu cei adunaţi acolo.” Tomescu a participat astfel la o campanie a Ministerului Culturii de atragere a atenţiei publicului asupra degradării clădirilor de patrimoniu din Bucureşti.

Anterior, în aprilie, violonistul cântase timp de jumătate de oră pe peronul unei staţii de metrou. „Condiţiile erau groaznice, vioara se tot dezacorda din cauza curenţilor de aer, însă a sunat extraordinar”, povesteşte Tomescu. Oamenii lăsau bani în cutia viorii şi treceau mai departe, „ca şi cum ar fi plătit o taxă, taxa pe grabă”. Violonistul nu va uita niciodată senzaţia de singurătate absolută pe care a avut-o atunci: „eram înconjurat de foarte mulţi oameni, dar mesajul meu nu reuşea să ajungă la ei”. „Cei care dădeau bani nu mă priveau. Mă simţeam invizibil, aproape inexistent. O senzaţie foarte stranie şi total opusă celei pe care o am pe scenă, când toţi, absolut toţi ochii sunt pe mine.” Câţiva trecători s-au oprit însă din goana matinală spre birou şi au stat să asculte. Alexandru Tomescu a strâns la metrou aproape 330 de lei, bani pe care i-a donat Asociaţiei Nevăzătorilor din România