De fapt, problema principala este chiar aceasta: marele si adevaratul criteriu de selectie trebuie sa fie competenta si nu alte criterii extra-stiintifice, legate de familie, de singe s.a.. Iar, cu sau fara Cod Moral, cazurile dubioase trebuie oricum verificate de catre cei cu atributii in acest sens. Se discuta intens in ultima vreme despre noile prevederi incluse in Codul Moral al Universitatii "Cuza". Unii le considera salvatoare, altii comuniste, altii naziste, gama de aprecieri e destul de larga. Am urmarit dezbaterea ca pe o piesa de teatru interactiv, in care si spectatorii sint intrebati din cind in cind cite ceva, deci fac parte din spectacol. Initial, n-am vrut sa ma implic, dar apoi mi-am dat seama ca sint oricum implicat si ca tacerea nu te face neaparat filosof, mai ales cind e vorba de chestiuni de morala. Asa incit, parerea mea, una din perspectiva wu wei, care te implica fara sa te implici, este sintetizata astfel: 1. Premisa de plecare este una corecta, in sensul ca se bazeaza pe constatarea, sustinuta de numeroase exemple, ca in Universitate nepotismul si clientelismul, coruptia care va sa zica, s-au dezvoltat ca ciupercile dupa ploaie, afectind performanta si alimentind un spirit de casta cu totul impropriu unui spatiu in care competenta si tinuta morala trebuie sa fie la ele acasa. Imbucurator e si faptul ca se doreste sa se faca ceva pentru limitarea fenomenului. 2. Cred insa ca dezbaterea publica a noilor masuri trebuia sa fie initiata si organizata inainte de adoptarea lor, si nu invers, ca la Primarie. Mai ales ca masurile pomenite, desi inca nu e clar daca sint obligatorii sau doar indicative, sfideaza o serie de libertati fundamentale ale omului, prevazute chiar in Constitutie, cum sint dreptul la munca, la asociere, la a fi ales s.a., si asta intr-un spatiu al spiritului liber. Din cite stiu, de-acum celebrul Cod Moral nu este un act normat