Ce ne mai zice şi băiatul ăsta, William Stanley Jevons, în 1865. Că progresul tehnologic care măreşte eficienţa utilizării unei resurse, paradoxal, nu scade consumul de resurse ci-l măreşte.
Adică, dacă fac maşini care consumă mult mai puţin, în loc să scad consumul de petrol îl măresc per total, după un timp. Pentru că progresul tehnologic se asociază cu ieftinirea şi deci cu creşterea cererii. În loc de 100 de maşini care consumă 50 de litri, am 10.000 care consumă 5.
Ca să se contracareze acest efect trebuie taxat consumul, să nu mă mai duc cu tancul după pâine că e ieftin petrolul. Acum nu mai e. Şi există o balanţă economică între suprataxare şi eficienţa economică. Dacă taxez prea mult las cetăţenii să moară că nu-mi permit un drum cu ambulanţa, dacă taxez prea puţin o să consum ca la balamuc si o sa se termine si va trebui sa fac import. Daca mai am de unde s-o fac. Pentru că, am mai spus, deja a început declinul producţiei de petrol.
Faptul că două state care fac peste o treime din populaţia globală, China şi India, au intrat în această spirală a modernizării face ca lucrurile să prindă viteză şi cererea să fie tot mai mare, preţul să crească şi tot aşa, creşterea eficienţei conduce până la sfârşit în acelaşi loc.
Şi am luat ca exemplu petrolul dar chestia funcţionează pentru orice resursă. Inclusiv cu forţa de muncă. Deşi productivitatea creşte, creşte şi cererea de cetăţeni ca să facă munca aia pentru că s-au ieftinit produsele obţinute cu o productivitate crescută. Şi aici trebuie menţinut echilibrul. De aici numărul mare de emigranţi în ţările dezvoltate, cu cât economia e mai eficientă cu atât e nevoie de mai multă forţă de muncă.
La fel şi cu pământul, ăla arabil, şi el o resursă finită, cu cât produc mai eficient, se ieftinesc produsele, cererea e mai mare pentru că populaţia vrea să mănânce mai
