A umplut cu cântec inimile românilor de pretutindeni şi a încântat urechile străinilor, neobişnuiţi cu hăulitele Fascinată de păsările din pădurile copilăriei sale, Polina Manoilă străbătea dealurile şi pădurile Gorjului, purtându-şi marama de fată, visând să ridice sălile în picioare.

Cunoscuta interpretă de muzică populară Polina Manoilă, acum pensionară, ne-a spus că era şi este minunat să intri în casele oamenilor, prin intermediul televizorului sau al radioului, şi să fii primit cu braţele deschise.

CÂNTEC DE LEAGĂN. A fost născută într-o zi de duminică în satul Vâlcele, comuna Tismana, la câţiva kilometri de Hobiţa lui Brâncuşi, şi copilăria i-a fost legănată de muncă, de dimineaţă până la apusul soarelui... Legănată de mama ei, interpreta spune că o dragoste aparte s-a revărsat asupra ei. Un eveniment nefericit i-a arătat calea pe care trebuie să o urmeze în viaţă. "Cea mai tristă zi din viaţa mea a fost când mi-am pierdut tatăl. A căzut un nuc peste el. Atunci, mama m-a luat şi mi-a spus: «Polina, pe tine te dă muma la covoare. Te dau la Tismana, să lucrezi covoare, să ai o viaţă mai uşoară». Am bătut drumul până la Tismana în fiecare dimineaţă, trei luni, şi am deprins tainele meseriei de la o măicuţă de la mănăstirea cu acelaşi nume. De dorul tatălui, tristă, cântam în timp ce lucram la război. Am fost auzită şi solicitată să cânt la formaţia artistică. Aşa am ajuns la Craiova, la un festival unde am luat premiul I. Primele cântece le-am luat de la mama mea, pe care am şi moştenit-o în privinţa talentului."

LUMEA SATULUI. "Mergeam cu drag de horă în sat", îşi aminteşte Polina Manoilă. "Mă ţineam după sora mea mai mare. Băieţii mă simpatizau şi mă trăgeau şi pe mine în horă. şezătorile la noi erau extraordinare, ne întâlneam să muncim, dar şi ca să ne distrăm. Marame ca la noi, în Gorj, n-am văzut nicăieri. Se lucrează foarte greu, dar