In euforia recenta – oarecum debusolata, dar sincera... – a integrarii noastre in Uniunea Europeana, mi-am adus aminte de un eveniment inca inexplicabil pentru multi clujeni, petrecut cu doi ani in urma. S-a intimplat ca doua dintre doctorandele sectiei noastre de literatura universala si comparata urmau sa plece la Universitatea din Bologna, pentru un scurt sejur de lecturi si documentare, pus sub egida Programului Socrates. Grijulii si tematoare, ele au facut si toate preparativele consulare prealabile, primind asigurari – atit de la autoritatile noastre competente, cit si de la partenerii straini – ca, daca doresti sa stai mai putin de trei luni intr-o biblioteca universitara din spatiul Schengen, nu este nevoie de viza, asa cum nu este nici daca mergi cu scop turistic. Mare le-a fost uimirea doctorandelor noastre cind, ajunse cu bine pe aeroportul din Bologna, au fost debarcate din avion cu escorta, ca niste raufacatoare, duse intr-o incinta de arest sub protectia inflexibila a carabinierilor si expediate inapoi – pe cheltuiala proprie! – cu primul avion care lua drumul Romaniei, pe motivul ca un stagiu academic occidental presupune obtinerea prealabila a unei vize de studiu.
- Drumul integrarii noastre in Europa trece prin spalatorie
Desigur, peisajul incidentului n-ar fi complet daca nu am mentiona si faptul ca, in timp ce doctorandele noastre – umilite si speriate, dar cu dosarul academic in regula – erau conduse sub arme inspre arestul aeroportului din Bologna, ceilalti pasageri ai aeronavei – in marea lor majoritate rromi cu fizionomii patibulare, muncitori manuali cu unelte de zidarie in straita sau viitoare baby-sitter-e aferate – intrau fara viza in spatiul Schengen, pe simpla marturie ca vor sta acolo mai putin de trei luni, asigurare pe care, probabil, nici autoritatile vamale italiene nu prea erau dispuse sa o creada, dar o tolerau.
