M-am gândit, când am văzut-o coborând din mașină, c-o să întrebe unde locuiește soacra lui Videanu. Altminteri, ce să caute Elena Udrea în satul nostru? Și când? La două zile după sărbătoarea de Sfântă Mărie! De unde să găsești lăutari și câțiva oameni în putere, care să încropească o horă? Fiindcă așa s-ar fi cuvenit să se întâmple. Elena Ceaușescu fusese așteptată în zadar, nu venise.Tot așa, Elena Lupescu și, mai încolo, spre începuturi, Elena Cuza. Era ca și cum veniseră toate cu Elena de acum. Cum să n-o aștepți cu o horă? Sau cel puțin cu un cal alb în șaua căruia să se plimbe protocolar prin mijlocul satului. Ca să vadă locul în care a fost școala. Sau pe cel în care a funcționat dispensarul. Dacă nu, măcar casele în care au fost oameni. În unele mai sunt și acum. Pentru că e sâmbătă și ei sunt bătrâni, îi vezi stând pe scăunele la porți. Elena Udrea îi vede și ea. Chiar pentru asta pare să fi venit, ca să-i vadă.O văd și ei și nu le vine să creadă.

Aoleu, fată! țipă Leana lui Țeapă, ridicându-se în picioare în fața Leanei de la București, care s-a oprit taman în dreptul lor. Marin al lui Pearcă se saltă și el în două picioare. Nelu Croitoru, la fel. De jucat, zice acesta din urmă în gând, aș juca, dar cine să ne cânte? Se lămurește însă repede că Elena Udrea n-are o asemenea intenție. Unde stai matale? îi zice Elena Udrea Elenei locale. Uite chiar acilea, răspunde pierită vecina mea de peste drum, arătându-i musafirei casa din spate.Și ceva treabă de făcut prin curte n-ai? întreabă fosta doamnă Cocoș. Ca un făcut, tocmai în clipa aceea se pune pe cucurigat un cocoș, obligând-o să repete întrebarea. Ptiu, fire-ai al moartii! suduie Leana nostră, cu vocea măruntă, măruntă de tot, după care capătă putere și răspunde: Am, pupa-ți-aș tălpile, dar nu prea mai poci, că sunt bătrână! Te superi dacă te rog să-mi arăți? zice cu blândețe Leana cealaltă. Nu