Am primit în ultima vreme recomandări din partea prietenilor și cititorilor mei cu privire la subiectele abordate în articolele scrise aici. Una dintre ele a fost să cobor puțin din zona (oarecum) abstractă a strategiei și politicilor fiscale, către teme mai apropiate de activitatea curentă a unui consultant fiscal, contabil sau antreprenor român.
Inspirat fiind de o serie de conferințe susținute în primăvară împreună cu experții Raiffeisen Bank, mi-am propus să vă împărtășesc într-o serie de câteva articole o parte din experiența personală cu privire la inspecția fiscală. Experiență pe care am adunat-o pe parcursul a aproape 16 ani petrecuți în domeniul fiscal, din care primii doi ”de partea cealaltă a baricadei”. Pentru că da, mi-am început cariera ca și inspector fiscal, unde am avut șansa de a cunoaște câțiva oameni extraordinari de la care am învățat foarte multe într-un timp foarte scurt, dar unde am cunoscut și ”partea întunecată a Forței”!
Așadar, ce-i de făcut pentru a ieși cât mai puțin șifonat dintr-un astfel de supliciu numit inspecție fiscală?
În opinia mea sunt două mari categorii de instrumente pe care trebuie să le stăpâniți pentru a finaliza procesul cu zâmbetul pe buze, sau cel puțin fără grimase de durere J: cunoștințe foarte bune de natură tehnică și și abilități de inteligență emoțională.
În episodul de astăzi mă voi concentra pe a doua categorie, acele elemente care la anglo-saxoni poartă denumirea generică de ”soft skills”. Aceasta întrucât o inspecție fiscală este o activitate care presupune interacțiunea între două grupuri de persoane: cele care urmăresc interesul autorității fiscale și cele care-l urmăresc pe cel al contribuabilului. Modul în care este gestionată această relație pe perioada de timp respectivă este crucial, fiind uneori chiar mai important decât aspectele de natură tehnică. Și nu vorbesc aici de c
