Ultimul răcnet în materie de Wikileaks, telegrama lui Taubman care relatează discuţia Băsescu - senator Richard Lugar din 2008 este un text despre uimire. Ambasadorul SUA e deconcertat în faţa stilului de a blufa al preşedintelui român. T. Băsescu forţează un scenariu similar cazului Georgia, în care conflictul transnistrean duce la atacarea Republicii Moldova de către Rusia. Caz în care, România n-ar mai fi aşa de entuziastă să menţină trupe în Irak, deoarece, dat fiind şi că se apropiau alegerile, ar fi preocupată să ... răspundă militar agresiunii ruseşti! Că era vorba de o cacealma, confirmă chiar preşedintele Băsescu acum, când declară râzând în legătură cu telegrama publicată de Gândul: "În 2008, România dispunea de câteva baterii de praştii cu rază lungă de acţiune şi era gata să declare război".
Expresiile folosite de Taubman sunt edificatoare: "Most striking, however, was the centrality in Băsescu`s thinking of the Moldova/Transnistria conflict". Striking înseamnă izbitor, şocant, năucitor. Băsescu "wonder aloud", adică se miră cu glas tare care ar putea fi răspunsul României ca membru NATO la o provocare rusească. La care vine întrebarea firească a sen. Lugar: păi, România nu acţionează sub comandă militară integrată NATO, şi nu de capul ei? Da, răspunde preşedintele, dar o să ne fie tare greu să ne abţinem de la a ne năpusti asupra Rusiei! Adică, un fel de ia-i de pe mine că-i omor...
Când însă Băsescu se mai "îngrijorează" şi în legătură cu flota rusă din Marea Neagră, atitudinea lui e caracterizată fără ocol drept "paranoică" de acest Otanenbaum lipsit de simţul umorului, ca şi de multe altele.
Per ansamblu, preşedintele Băsescu plusează şmechereşte, cum a făcut-o de atâtea ori în politica internă, ca să rezulte "uite ce sacrificii facem ca să ţinem sus steagul NATO, aici în Estul Sălbatic, aşa că să ne aveţi şi pe noi în vedere!...".