Mai este puţin pînă la sărbătorirea primului an de guvernare, a 12 ani de la revoluţie şi partidul aflat la putere se manifestă plenar. Vizele au fost ridicate, comisarul Verheugen e plimbat pe la Timişoara, sondajele arată bine, aşa că patria a devenit un loc în care cei puternici fac tot ce le doreşte inima. În numai cîteva zile, s-au întîmplat cîteva evenimente ce ţin mai degrabă de o democraţie africană decît de una care nu mai are nevoie de vize pentru a se plimba prin Europa. A fost o săptămînă de groază: Consiliul de Administraţie de la Radio a fost schimbat, un ministru uitat prin palatul Victoria încă dinainte de revoluţia comemorată acum spune opoziţiei în Parlament să-şi ţină "ciocu' mic", premierul Năstase ameninţă cu anchete nişte cetăţeni care au avut alte idei despre felul în care statul ar trebui să le cheltuie banii. Vor mai urma asemenea săptămîni şi, la un moment dat, oficialii vor protesta vehement cînd tipii răi de la Bruxelles vor constata că România nu mai îndeplineşte criteriile politice de aderare. Încet, încet, democraţia primeşte diverse lovituri pe motiv că guvernul este singurul care ştie ce este bine pentru popor, iar ceilalţi ar trebui să tacă. În fond, democraţia înseamnă să respecţi regulile. Iar aceste reguli presupun şi existenţa unor instituţii complexe, plătite de cetăţeni, dar care nu ar trebui controlate direct de către conducătorii de azi ai cetăţenilor. O asemenea instituţie este şi Consiliul de Administraţie al Radiodifuziunii publice cu un mandat de patru ani. Preşedintele său era Andrei Dimitriu, numit de Parlament în noiembrie 1999. Mandatul Consiliului nu se suprapune peste cel al politicienilor, ceea ce ar trebui să-i asigure o oarecare independenţă. În acelaşi timp, ar trebui să fie o frînă pentru elanul celor care cîştigă puterea şi vor să schimbe imediat politica postului. Democraţia nu înseamnă nici pe depart