Octombrie 1956. La teatrul din Reşiţa, despărţire de actriţa X înaintea spectacolului Gaiţele.

Şedea în cabină, în faţa oglinzii, şi în timp ce vorbeam, se machia privindu-se atentă, deschizând mare gura, căscând ochii, încreţindu-şi fruntea...

Avea 35 de ani şi trebuia să se machieze pentru rolul ei din piesa lui Chiriţescu...

Trebuia să fie o babă de 65 de ani.

Este greu, dar cu răbdare,... mă gândeam privind-o, pe când ea, - o cunoşteam de la Bucureşti, - fusese repartizată recent la Reşiţa, unde oamenii se duceau des la teatru...

Aşadar, se machia încet înaintea oglinzii, aruncându-mi câte o privire în timp ce vorbea - eu o vedeam în oglinda înaltă, dreptunghiulară, - înăuntru nu mai era nimeni, numai noi, pentru moment...

Pe faţa ei, straturile de vaselină se îngroşau, apăreau, se săpau rânduri adânci, - tenul devenea tot mai blafard sub metamorfoza aceasta...

Până la plecare mai rămăsese aproape un sfert de ceas, socotind după mersul trenului...

Am condus-o pe culise până în clipa despărţirii, - n-aveam s-o mai văd niciodată, - mă gândeam, lăsam în urmă o bătrânică - bătrânică - şi de undeva, totuşi, cu faţa ascunsă sub farduri, mi-a surâns spunându-mi: "îmi pare rău că nu-ţi rămân în amintire decât o babă..."

Mi-am luat rămas bun, încurcat. Nu mai era ea. Trecuseră treizeci de ani.

Şi m-am simţit, şi eu, deodată, foarte bătrân...

*

17 octombrie 1957. Am suferit cu Frédéric şi cu doamna Arnoux la sfârşitul Educaţiei sentimentale.

Ce ciudat, era ora 3 noaptea, şi, de emoţia despărţirii lor, sfâşitoare regăsiră şi despărţire în pragul bătrâneţii, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă şi absurdă-i viaţa!

@N_