Europa integratoare e iritată la culme de lentoarea reformelor dâmboviţene. Stăpânii noii ordini continentale s-au săturat de îndărătnicia "copilului-problemă", înfăşat în ştergare de borangic şi-n marame munteneşti.

Domnii de la Bruxelles, exasperaţi de duplicitatea guvernanţilor de la Bucureşti, s-au sfătuit să ne închidă robinetul cu valută forte. "Ne-a ajuns şmecheria cu iţari, gata cu concesiile!", par să spună comisarii ăia cu morgă occidentală. De la noi, de peste ulucă, frusta Monica le ţine isonul, cum altfel?, de vreme ce România e doar ţara din care a plecat pe lirele sterline ale "perfidului Albion."

"Nici eu nu v-aş da bani dvs. dacă nu aş fi sigură că-i folosiţi corect", a răbufnit răcorindu-se, într-o trezie pasageră, proaspătul caporal al comandantului Băsescu. Prinşi cu mâna în cutia milei transnaţionale, românii, pierzători din născare, n-au de ales. Ori împrumut cu condiţionări, ori faliment naţional, privegheat de eurocomisarii cinismului globalizator!

Dar nu orice fel de faliment, ci unul cu asomare rapidă, în tradiţia ades caraghioasă a aquisului comunitar! Bundestagul nepoţilor lui Hitler a sărit şi el, decizând în unanimitate să ne taie fondurile, fiindcă Justiţia română nu s-a primenit îndeajuns ucazurilor de conjunctură. Odinioară, şi n-a trecut cine ştie ce timp, aceiaşi nemţi puri au mai încercat să croiască arian conturul Europei şi s-a văzut ce-a ieşit.

Acum, urmaşii inventatorilor lagărelor de exterminare vor să alinieze ţările mărginaşe ale proiectului Uniunii Europene în zăngănitul euroilor, şi nu al armelor purtătoare de zvastică. România îmbăsescizată tace sau schelălăie debil, deşi bocancul primit în boaşe de la gardienii blonzii o doare. Cine să ţipe, cine să-i ia la refec pe ipocriţii apuseni, că ne "gripăm" culoarele diplomatice, ce naiba?

"Cred că trebuie să folos