Pe vremea când era mare senator, mare şef de partid şi mare mogul de presă din umbră şi penumbră, Castorică a pus-o de un trafic de influenţă, în speranţa că se va alege cu ceva păpică şi băuturică gratuită. Cu alte cuvinte, Castorică a încercat să-şi folosească influenţa sa senatorială pentru a obliga o firmă cu capital german din micuţul Carei să cumpere haleală pentru angajaţi de la o unitate de alimentaţie publică sătmăreană. Ca să arate că e cel mai tare din parcare la bătut covoare, Castorică i-a dus pe patronii restaurantului sătmărean la primarul careian. Pe un ton imperativ, Castorică i-a cerut edilului şef să-i oblige pe directorii teutoni să treacă în administrarea protejaţilor săi sătmăreni cantina fabricii. Primarul a refuzat, dar Castorică nu s-a lăsat. I-a dat temă de casă săgeţii sale chelioase să atace firma germană. Atacul a fost de pomană, întrucât firma germană a refuzat să percuteze la asemenea căcăreze. Nemţii au spus răspicat că nu au ce discuta cu un fost procuror comunist ratat şi de rahat, chiar dacă din noroc chior a ajuns senator. Bietul Castorică cufurică a văzut că influenţa sa e foarte mică. Însă nu s-a lăsat şi s-a răzbunat ca prostul pe sat, atacându-l pe primarul careian într-un stil de-a dreptul mârlan. Sătui de nebunii cu OZN-uri, spioni şi alte bazaconii, careienii vor să-i interzică minusculului Castorică să mai vină în oraşul lor, căci n-au nevoie de un senator şantajist, traficant şi trădător. Castorică nu vrea să priceapă că circumscripţia sa electorală începe să se limiteze la Dăbâca natală. Suntem curioşi deja ce rezultate ar avea un debriefing la familia sa. Am afla şi noi mai multe despre complexele şi tinereţile sale zbuciumate, cu alcool asezonate. Nu de alta, dar la fel făcea şi Castorică, însoţit mereu de consilierul său preferat şi dezaxat, taman de la arabi eliberat. Şi nu din fonduri şi funduri de la tot felul de ca