Întâmplarea – tot ea, draga de ea, ne scoate din haznaua stenahoriei! – a făcut o vrăjitorie ca să întâlnim, după care, le-a convins să ni se aşeze pe genunchii memoriei plăcute, două întorsături interesante de limbă (nu, nu, nu! nu-i vorba de "Palada unui gâde mic"!). Care ne procură, azi, pe vremurile astea mocofane, o leacă de voie bună şi ne ajută să trecem şi de pestilenţiul generat de "Conjuraţia Hectarelor" cu buget în coadă.

Prima o dezvoltă, implicit şi para-implicit, pe a doua. Dacă nu cumva este taman invers, adică studiul de caz ce-l vom prezenta se poate încheia cu această concluzie înţeleaptă. Oricum, însă amândouă sunt valabile, cum se spune, "pân’ la Dumnezeu" (căci, la El şi, mai ales, dincolo de El, plutesc nenumărate şi infinit de întinse insule de perfecţiune!). Apoi, important e că sunt distractive. Simpatice. Drăguţe. Chiar vesele. Conţin o cantitate, să ştiţi, deloc neglijabilă de umor... Aaaa, era să uit: vă grăbiţi cumva? Adică, vreţi să aflaţi numaidecât subiectul? Da, aveţi dreptate, ce vă tot ţin atâta încordaţi? Da’ mai terminaţi, dom’le, cu amânarea asta, că ne-am săturat, oricum, să fim zvârliţi mereu în viitor. Ştiţi, dacă s-ar putea, nu azi, e mult mai bine mâine. Dar, nu acum, că nu se poate, însă la anul, ssssigur-sigur! Şi nu în prima parte, că e imposibil, ci în al doilea semestru. Imediat. Mai exact, în a doua jumătate a lui. În luna a şasea. Deci, nu azi, ci mâine. Avrio, băăăă! – cum ar zice greţili. Eii, lăsaţi, mai aşteptaţi şi dvs. puţin, că doar n-o fi foc (n.n. îmi închipui ce spume vor face micii mei la suflet detractori forumişti, roşii la faţă ca zidul Kremlinului(!) şi ciudoşi la culme pe stilul meu înzorzonat cu ample "expectaţii", verişoara engleză a "aşteptării", dar puţin îmi pasă!).

Mă acopăr liniştit cu alibiul veşnicei teorii a mortificării trupului, ce spune că abstinenţa cât mai lungă,