Mă încăpăţânez să scriu că apariţia celor trei volume e un eveniment. Un eveniment nu numai cultural, dar şi politic.
La Fundaţia Europeană Titulescu au apărut volumele 8, 9 şi 10 ale lucrării „România după Malta" de Adrian Năstase. Sunt trei cărţoaie de însemnări, documente şi fotografii din perioada 1 ianuarie-19 noiembrie 1992, corespunzând celui de-al treilea an şi ultimul de mandat al lui Adrian Năstase în fruntea Ministerului de Externe. În ceaunul cu jumări care e România lui 2012, faptul că lui Adrian Năstase i-au mai apărut trei cărţi n-are nicio şansă să provoace vreo tresărire mediatică. Altceva ar fi fost dacă unei starlete, care declarase, într-o conferinţă de presă extraordinară, că a rămas borţoasă, i-ar fi apărut sângerarea lunară. Televiziunile de ştiri i-ar fi transmis în direct necazul de a se fi înşelat în chestiunea însămânţării, iar televiziunile generaliste i-ar fi consacrat ediţii speciale.
Conştient de inutilitatea gestului meu, mă încăpăţânez să scriu că apariţia celor trei volume e un eveniment. Un eveniment nu numai cultural, dar şi politic. Prin tipărirea acestor trei volume, Adrian Năstase desăvârşeşte un proiect început cu şase ani în urmă, în 2006, sub titlul „România după Malta". Fostul premier anunţa atunci, în 2006, o lucrare în zece volume dedicată primilor doi ani postdecembrişti de diplomaţie românească. Primele două volume au apărut în 2006. Ultimele trei apar acum, în 2012. Se înţelege că Adrian Năstase a reuşit să ducă până la capăt, între 2006 şi 2012, un proiect editorial ambiţios. Într-o ţară definită prin proiecte ratate, realizarea lui Adrian Năstase e una deosebită. Dacă ne gândim însă cine e Adrian Năstase, putem spune că realizarea e una ieşită din comun. În aceşti şase ani, Adrian Năstase a trecut prin infernul a trei anchete DNA, urmate de trei procese. Dar nu numai atât. În aceşti ani - poate şi din
