Recenta criza financiara demonstreaza faptul ca problema principala a capitalismului global este instabilitatea financiara. Iar aceasta are atit cauze cit si solutii ce contin variabile ascunse care tin de comportamentul, cultura, religia unui anumit popor. In tarile est-europene, cultura economica creata in timpul tranzitiei este ambivalenta. Pe de o parte, aceste societati au redescoperit liberalismul, pe de alta parte masinaria institutionala a Uniunii Europene birocratizeaza totul, in timp ce in multe tari populismele si nationalismele de diferite tipuri fac cariera. Piata libera e un mecanism exigent, constringator, de aceea in multe din aceste tari se inregistreaza eforturi de a gasi o cale mai originala, de unde aparitia unor variante de capitalism mai speciale, ca in Rusia, Ucraina, Turcia, tarile din Balcanii de Vest si chiar in Bulgaria si Romania. Fata de 1989, economiile est-europene au suferit schimbari profunde: s-au liberalizat pietele, s-au dezvoltat sistemele bancare, la nivel macroeconomic principalele variabile au devenit relativ stabile, ratele de crestere sint relativ mari, cele ale inflatiei sint relativ mici etc. Totusi, aceste economii nu au inca "substanta", profilul lor ramine inca de stabilit, institutiile lor nu sint inca foarte credibile, competitia nu este inca suficient incurajata, iar spiritul antreprenorial lasa inca de dorit. S-au luat masuri liberale, s-au redus impozitele, iar pietele s-au deschis spre capitalul strain. Dar granitele dintre economic si politic sint inca neclare si foarte permeabile. Pietele sint manipulate, fortele competitive distorsionate, interventiile autoritatilor sint disproportionate, iar interesele personale si de clan primeaza. La aceasta ambivalenta prezentata de economiile rasaritene si-a adus contributia si Uniunea Europeana, care lanseaza ea insasi mesaje ambivalente, pentru ca nu reprezinta o economie