Astăzi se împlinesc 50 de ani de la înfiinţarea Parlamentului European (PE). Instituţia care formează, alături de Consiliul de Miniştri, corpul legislativ al instituţiilor europene, are sediul la Strasbourg, dar şedinţele pe comisii şi unele reuniuni plenare au loc la Bruxelles. Sursa: Parlamentul European Cu toate acestea competenţele PE nu sunt identice cu cele ale unui parlament naţional, în primul rând pentru că puterea legislativă a Comunităţii (adică competenţa de a adopta norme de caracter general) este, în principal, a Consiliului sau a Comisiei. PE, aşa cum apărea iniţial în Tratatele Constitutive, nu avea alte competenţe decât controlul asupra gestiunii Comisiei şi pe aceea de a emite Avize neangajante înainte de adoptarea - de către Consiliu la propunerea Comisiei - diferitelor norme sau înainte de a fi semnate Acorduri internaţionale. Pe măsură ce s-a intensificat procesul de integrare europeană, competenţele PE au crescut, fiind încă departe de cele tipice unui parlament, dar la fel de departe şi de lipsa practică de competenţe de la început. Astăzi, PE joacă un rol important în procesul de elaborare a normelor comunitare cât şi în cel de adoptare a bugetului comunitar, fără a avea, însă, competenţe directe în privinţa accederii de noi membri. PE are, însă, competenţe în privinţa resurselor pe care Comunităţile Europene le pun la dispoziţia integrării. Structura Parlamentului Încă din anul 1976 se decidea ca membrii PE să fie aleşi de către corpul electoral al fiecărui stat prin sufragiu universal, încetând astfel desemnarea acestora de către parlamentele naţionale. Dacă în Tratate se vorbeşte despre norme electorale unice, în realitate alegerile directe se fac conform legilor electorale din fiecare ţară, nici măcar principiul proporţionalităii nefiind respectat, deoarece numărul locurilor din PE nu este în raport direct cu populaţia. Organizarea PE este