Chiar dacă mai are şanse matematice de evitare a retrogradării, CSMS Iaşi pare incapabilă să lupte pentru supravieţuire
Rar a mai etalat o echipă de fotbal a Iaşului o asemenea indolenţă cum s-a văzut joi, în jocul cu Astra Giurgiu, pierdut cu scorul de 0-2, pe stadionul “Emil Alexandrescu”. Deşi o victorie în faţa unei trupe care nu se regăsea de etape bune ar fi dus pe CSMS la doar două puncte de primul loc care asigură salvarea de la retrogradare, trupa ieşeană a părut că a venit pe teren de la un chef spart cu câteva minute înainte de joc. Pe lângă gafele elementare incredibile, a lipsei de idei ori de colaborare, deranjantă a fost lipsa totală de determinare, de orgoliu, Iaşul jucând de parcă nu i-ar păsa de nimeni şi de nimic.
Cauzele îngenuncherii totale a unei echipe care, în trecut, a avut şi perioade bune de joc, uneori chiar partide bune sunt complexe şi ating toate palierele grupării din Copou.
Succint, primul motiv al peisajului jalnic existent este lipsa evidentă de valoare a lotului, despre care se ştia, chiar dacă unii nu voiau să recunoască!, încă din vara trecută. Dar, cum nici majoritatea adversarelor întâlnite în Liga I nu stau foarte bine la capitolul calitate a lotului, diferenţa s-a făcut des pe alte paliere, ca forţă fizică, determinare ori şansă. Or, cum în ultima perioadă Iaşul nu a (mai) stat bine la nici unul din aceste capitole, eşecurile înregistrate s-au ţinut lanţ.
Dacă norocul nu poate fi controlat iar problemele fizice recente, recunoscute, puteau fi gestionate, prăbuşirea morală a unei echipe care sub bagheta antrenorului cu care s-a pornit la drum, Ionuţ Popa, murea pe teren, stări de spirit bune apărând şi în unele momente ale mandatului celui de-al doilea tehnician din această stagiune, Liviu Ciobotariu, pare de neînţeles. Asta mai ales dacă ţinem cont de experienţa bogată a actualului tehni
