Am publicat, miercurea trecuta, comentariul intitulat "Cum (si cand) iesim din criza". Scriam, atunci, ca nu de pronosticuri avem nevoie, caci de cele mai multe ori din incercarile de a citi viitorul sunt conturate orizonturi false, ci de tinte. Si de strategii, de decizii bune si de mobilizari de eforturi pentru ca tintele fixate sa fie atinse. Iar intre locomotivele ce vor scoate tara din recesiune si din criza am numit creditele cu costuri rezonabile. Am in vedere, desigur, fluxurile de credite de la banci catre companii si catre populatie, care sa nu-i ingenuncheze pe debitori, dar nici sa nu puna in pericol profitul meritat al creditorilor.
Ca si in legatura cu iesirea din criza, intrebarea nu este: "Cand?"… Ci cu totul alta: "Cum?"… Relansarea creditarii depinzand de o serie de decizii, de conjuncturi si de atitudini. La conjuncturi si atitudini ma voi referi pe larg in saptamanile urmatoare. Acum voi analiza deciziile. Plecand de la cea mai importanta: decizia Bancii Nationale privind dobanda de politica monetara.
Amintesc, intai si intai, faptul ca in anii 2009 si 2010 o succesiune de decizii ale Consiliului de Administratie al BNR au determinat coborarea dobanzii de politica monetara de la 10,25 la suta la 7 la suta. Un semnal fara niciun echivoc, dat bancilor comerciale, ca vremea dobanzilor cu doua cifre a trecut si ca, in momentul de fata, calea este numai una: trecerea treptata la costuri rezonabile in cazul creditelor date de bancile comerciale. Iata insa ca, la nivelul mediului de afaceri, s-a format un grup de presiune (restrans, dar agresiv) care sustine, in dezbateri publice, ca Banca Nationala ar fi luat prea tarziu startul in cursa reducerii dobanzilor. Si ca, in consecinta, "pastrand creditul scump in ultimul trimestru al anului 2008, in conditiile in care Romania urma sa intre in declin", Banca Nationala ar fi lovit in companiile
